Anaida’s Blog

Totul a început de la o poza. Un selfie, mai precis. Era ora 2 și mă plictiseam, așa că am făcut un selfie.
  Eram pe canapea în living, uitându-mă la tv, cu părul prins într-o coadă și fără pic de machiaj. Spre surprinderea mea, mi-a plăcut poza. I-am trimis-o unui prieten și l-am întrebat dacă sunt urâtă, iar el a spus ca sunt chiar drăguță. M-am gândit sa o pun pe ‘povestea mea’, pe Instagram. După ce am postat-o, am intrat pe Pinterest și am văzut un citat ce m-a marcat. „Beauty begins the moment you decide to be yourself”-Coco Chanel.
  Am postat poza pe Instagram, cu citatul pe care l-am citit de pe Pinterest și am realizat ceva. Sunt frumoasă. Nu am nevoie de nimeni sa îmi spună; pur și simplu știu și simt eu asta. Știu că indiferent de părerea celorlalți, eu voi continua să fiu eu. Cu defecte, dar mai ales atâtea calități.
  Totul s-a întâmplat în câteva minute. Câteva minute în care mi-am pus întrebări și am găsit răspunsuri pe care nu știam ca le pot da chiar eu.
  Până la urmă, important este să fim noi înșine. Să ne simțim bine în pielea noastră, fără a avea nevoie de o confirmare din partea cuiva. Să putem posta o poza pe Instagram fără sa întrebam pe altcineva dacă „arătăm urât”. Cred ca fiecare lucru se întâmplă cu un motiv și nimic nu e întâmplător. Sunt sigura ca trebuia să fac acel selfie și să citesc acel citat pentru a reuși să înțeleg unele lucruri.
  Dacă nu simți că ești frumos, important, unic, atunci ar trebui sa îți pui niște întrebări. Cu siguranță răspunsurile le vei putea da chiar tu.

 Încă de mică mi se spunea că România nu este o țară în care să te dezvolți și să întemeiezi o familie. Astfel, familia mă încuraja să învăț bine, ca să pot pleca și să fac ceva.. dincolo. Nu prea conta unde, important era să nu rămân aici.  

    De fiecare dată când auzeam aceste sfaturi, mă întrebam ,,de ce?̕̕ ̕. De ce vor toți ca eu să plec? De ce nu își doresc ca eu să rămân și să schimb ceva? De ce cred ei că aș fi mai bine în străinătate? De ce cred ei că România numai are speranță? Sau de ce nu mai au ei speranță pentru țara în care m-am născut și am crescut? Am adresat de mai mlte ori aceste întrebări mai multor persoane. Majoritatea răspunsurilor erau ,,România este coruptă̔ ̓ ̓, sau ,,aici nu ești respectată ̓ ̓. Am început să mă uit la știri, să citesc articole și să mă interesez tot mai mult în această direcție. Îmi doream să le demonstrez că nu au dreptate, că încă se mai pot schimba lucrurile aici.  

   România este o țară frumoasă, cu multe obiective turistice care merită vizitate. Castelul Peleș, care a fost construit de către regele Carol I în secolul XIX, Castelul Corvinilor din Hunedoara, ridicat de către Ioan de Hunedoara în secolul XV și Castelul Bran, cunoscut în toată lumea ca fiind ,,Castelul lui Dracula” sunt doar câteva dintre cele mai vizitate obiective turistice din România. 
   România are oameni frumoși, oameni cu sufletul mare, săritori, respectuoși, care vor doar să ajute și nu cer nimic în schimb. România are intelectuali, cercetători, olimpici.. oameni de calitate. Constantin Brâncuși, George Enescu, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi și Simona Halep sunt români. Cu ei ne mândrim. Henri Coandă a inventat avionul cu reacție în 1910. Nicolae Paulescu a descoperit în 1916 inulina. Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului Romaniei moderne, inginer, matematician, inventator si membru titular al Academiei Romane din 1870, a inventat și stiloul. Sunt atât de mulți care merită amintiți și atât de puțini sunt apreciați. Problema însă este la ignoranți, egoiști, egocentrici, cei care își doresc doar binele propriu, nu și al celor din jur. De multe ori am auzit expresia ,,țara este frumoasă, dar păcat că este populată ̓ ̓. De fiecare dată am râs, însă în mintea mea se derulau din nou aceleași întrebări de mai devreme. 

   Îmi amintesc că atunci când eram în clasa a IX-a, mama mi-a cumpărat, în rate, un telefon nou. Eram atât de fericită! După o săptămână de la achiziționarea acestuia, mi-a fost furat din buzunar. Deși aveam mare grijă de el, în ziua aceea era ziua unei colege, așa că aveam într-o mână cadoul pentru ea, iar cu cealaltă am plătit florile pe care urma să i le ofer. Florăria se afla la două minute de școală, așa că nu am acordat multă atenție telefonului din buzunar, gândindu-mă că nu i se poate întâmpla nimic până la școală. După ce i-am oferit cadoul și florile prietenei mele, am observat că telefonul nu mai e.  L-am căutat, am întrebat colegii, însă nimeni nu știa nimic. Am revenit la florărie ca să întreb dacă nu cumva mi-a căzut acolo. Florăreasa mi-a spus că observase doi hoți de buzunare care stăteau pe lângă mine, așa că îi spusese fiicei ei să fie atentă. Am mers la poliție, unde mi s-a luat o declarație. Am povestit exact ce s-a întamplat, iar polițistul m-a surprins cu replica lui. ,,Uită că l-ai avut. Noi nu putem face nimic. Legea spune că nu putem urmări telefoane, decât dacă ai fost agresată ̓ ̓. În urma acestui incident am înțeles că din păcate, legile sunt făcute în mare măsură în favoarea infractorilor, sau cel puțin așa simțeam atunci. Desigur, au fost mai multe incidente de-a lungul timpului, însă pe acesta mi-l amintesc foarte bine.  

  Sigur că am și amintiri frumoase din România. Până la urmă, aici m-am născut și am crescut. Copilăria mi-am petrecut-o în mare parte în Bucovăț, o comună prea puțin cunoscută din județul Timiș. Acolo am învățat să merg cu bicicleta, să mă plimb cu rolele, să pescuiesc și multe  altele. În fiecare dimineață trebuia să ne trezim la 6:30 pentru a ajunge la timp la școală. Tata obișnuia să pornească televizorul exact când începea imnul României și fredona mândru până începeam și noi să murmurăm. Mama ne mângâia și ne îmbrăca pe când încă nu aveam ochii deschiși. Ne uitam împreună la emisiuni românești, cu persoane valoroase și apreciate. Urmăream de asemenea și emisiuni de tip concurs în care participau și români, pe lângă alte naționalități. Încă de pe atunci am început să mă emoționez la auzirea imnului. Acum, de fiecare dată când aud imnul, duc mâna la inimă și retrăiesc acele momente, acele dimineți în care mă trezeam murmurându-l.

     

    Am vizitat România și am văzut peisaje mai frumoase decât în alte țări, locuri mai curate și oameni mai primitori și săritori decât în străinătate. Eu cred în România și știu că are potențial, eu cred în oamenii cumsecade, politicoși și respectuoși. Din păcat însă, nu cred că se poate acum, sau în perioada imediat următoare. Speranța există, însă pentru un viitor care nu se vede încă la orizont și pe care eu, cel puțin, nu cred că îl voi trăi aici. 

ꓹꓹSchimbarea începe cu tine.ˮ Auzim această propoziție și ne gândim că nu este prea realistă, pentru că nu contează dacă eu reciclez, când toți ceilalți aruncă totul pe unde apucă. Dacă am aștepta tot timpul ca alții să facă ceva, pentru a face și noi, am pierde timpul degeaba și cu toții știm cât e de prețios acesta. Trebuie să conștientizăm puterea pe care o avem fiecare și să nu ne mai bazăm pe alții, ci pe noi înșine.

Începem să fim mai atenți la ceea ce consumăm, de la mâncare la produse de igienă. Media promovează tot mai mult reciclarea și ne îndeamnă tot mai des să fim mai responsabili. Toată această atenție acordată mediului înconjurător ne ajută să observăm că și noi facem parte din acesta. De multe ori dăm vina pe societate, însă uităm că noi suntem societatea. De la noi înșine pornește schimbarea. Noi suntem cei care putem schimba ceva doar cu ajutorul unui gest. Așa cum pașii mici sunt cei care ne ajută să ajungem la destinație în siguranță, gesturile mici duc la rezolvarea problemelor mari.

Resursele planetei nu sunt nelimitate. Trebuie să conștientizăm și acest lucru pentru a putea să devenim mai responsabili. Apa este sursa vieții. De aceea trebuie să fim mai cumpătați când o consumăm. Spre exemplu, când ne spălăm pe dinți, putem să ne gândim la câți ar vrea să bea apă dar nu pot și să nu o mai lăsăm să curgă. Putem atașa panouri solare pe case pentru apă caldă și căldură. Când tăiem brazi pentru a-i împodobi de Crăciun, trebuie să ne amintim să plantăm alții în loc.

Schimbarea periuței de dinți din plastic cu una din lemn, folosirea pungilor de hârtie în locul celor de plastic și băutul sucului fără pai par lucruri neimportante. De câte ori ne-am gândit că dacă luăm doar un pai, nu se va întâmpla nimic? ꓹꓹE doar un pai.ˮ Însă ce ne facem când 7 miliarde de oameni spun același lucru? Într-adevăr, un pai poate fi inofensiv, însă 7 miliarde de paie pot sufoca milioane de animale acvatice. Transportul este un alt aspect căruia ar trebui să îi oferim mai multă atenție. Asemenea paiului, o singură mașină nu poluează atât de mult, de aceea ar trebui să luăm în considerare avantajele transportului în comun. Este mult mai puțin poluant ca 50 de oameni să meargă cu același autobuz decât dacă fiecare ar merge cu mașina personală. Lucrurile mărunte fac diferența. Gesturile mici schimbă vieți. Trebuie să fim exemple pozitive pentru cei din jur, să îi încurajăm să facă un bine lumii în care trăiesc, nu să susținem că ꓹꓹdoar cu o flore nu se face primăvarăˮ.

Schimbarea chiar începe cu tine. Schimbarea începe prin conștientizare, apoi prin punerea în practică a acțiunilor care fac bine.